După cum teroriștilor le trebuie bani ca să-și realizeze atacurile (structurile administrative ale autointitulatul Stat Islamic exploatează zone petrolifere și vând barilul la preț de dumping chiar unor state din coaliția anti-teroristă, Turciei de exemplu), tot astfel și lupta contra teroriștilor costă. Înghite anual sume amețitoare.
Fiecare dolar „investit” de Daesh aduce un „profit” de vizibilitate și spaimă, precum și cohorte de prozeliți. Autointitulatul Stat Islamic încasează deja „dividendele” terorii: a ajuns unde și-a propus – lider al terorismului global.
Din 2001, când Bush jr. a declanșat războiul împotriva terorismului („cruciada” i-a spus inițial, ceea ce a adus apă la moara propagandei islamiste), până în 2010, s-au cheltuit 850 miliarde de dolari, potrivit rapoartelor oficiale. Din 2010 în 2015, în timpul mandatelor lui Obama, războiul contra terorismului a înghițit 642,2 miliarde de dolari. În total, aproape 1.5 trilioane. Calculele experților independenți trec însă sensibil de 3 trilioane de dolari.
O zi de bombardamente asupra Daesh îi costă pe americani aproximativ 10 milioane de dolari, în timp ce pe ruși – în jur de 4 milioane. (Statele Unite au un buget pentru Apărare de 598.5 miliarde dolari, Rusia – echivalentul a 50 de miliarde).
În ambele cazuri – de o amploare a desfășurării militare diferită și la distanțe diferite de teatrul de operații, dar cu rezultate quasi-similare – „investiția” aduce beneficii. Unele de imagine, care le proiectează ca superputeri, altele ținând de testarea echipamentelor și instruirea operațională a personalului. În fine, orice astfel de războaie sunt adevărate expoziții de tehnică militară, care atrag importatori din țările putred de bogate. Analiștii militari judecă în felul următor: „Rusia a exportat anul trecut echipamente de apărare în valoare de 15,5 miliarde dolari. Dacă exportul ar crește cu un singur procent, suma ar echivala cu costurile a peste o lună de bombardamente în Siria”.
Prima concluzie ar fi că rușii au ieftinit războiul contra ISIS în Siria. A doua concluzie e pe cale s-o tragă Congresul Statelor Unite, când va primi răspunsul la întrebarea de ce suportă contribuabilul american un preț dublu pentru obținerea acelorași rezultate. Atunci se va pune în discuție criteriul eficienței și vom fi uimiți să aflăm nu doar cum s-au îmbogățit reprezentanți ai complexului militaro-industrial (ca să folosim sintagma lui Eisenhower), ceea ce deja știm, ci și ce sume exorbitante au fost sifonate din aceste sume exorbitante.